1. Un an s-a dus din nou în veșnicie,
Alături de mulți ani care-au trecut.
Dar ei vor fi odată mărturie
La tot ce noi în viață am făcut.

R1: Se vor desfășura la judecată
Pe rând, în fața noastră, ca o carte,
Din ale cărei file ni se-arată
Și zile și trăiri deșarte.

2. Acum e încă vie amintirea
Acestui an ce trece-n veșnicii;
Azi poți vedea ce-amară-a fost trăirea
Când n-ai vegheat destul, curat să fii!

R2: Privește azi la zilele durerii,
La ceasul trist al nepăsării tale,
Căci n-ai stropit cu sângele salvării
A casei ușiori în vremi de jale!

3. Un dar nemeritat, un an de pace
Îți stă ‘nainte; cum îl vei privi?
Stăpânul te întreabă: „Ce vei face
Acum când vei începe-o nouă zi?”

R3: Nu sta nepăsător față de darul
Ce Tatăl ți l-a dat în folosință!
Cât mai există încă-n lume harul,
Slujește-I Lui cu râvnă și credință!
Privește-n holde: secerișu-i mare,
Se pierde-n vânt comori neprețuite...
Cât încă-i zi adună în hambare,
Căci e târziu și vara-i pe sfârșite!